7. Siguranţa

Omul se străduieşte toată viaţa să strângă averi, să-şi asigure proprietăţile împotriva pierderii şi sănătatea împotriva devastării bolilor. Îşi întemeiază credinţa pe măsuri exterioare şi nu vede că o asemenea credinţa este ca şi cum i-ai cere valului să nu se mişte!

Siguranţa este numai a aceluia care îşi pune credinţa numai în Dumnezeu. Cel mai practic dintre oameni este acela care îşi dă viaţa Lui Dumnezeu, rugându-se: “Siguranţa mea îţi aparţine Ţie, Doamne, Dumnezeule.” Asta nu înseamnă că nu ar trebui să fim conştienţi. Însă, după ce ne dăm toată silinţa, grija trebuie să o lăsăm în seama Lui Dumnezeu!

Afirmaţie

Trăiesc în sălaşul prezenţei interioare a Lui Dumnezeu. Nimeni şi nimic nu poate trece prin zidurile acestea ca să-mi facă vreun rău.

Rugăciune

Primesc, Doamne, Dumnezeule, tot ceea ce vine la mine, ca venind din mâinile Tale. Ştiu că îmi vine cu binecuvântare, pentru că al Tău sunt, aşa cum Tu eşti de-a a pururea al meu.

SWAMI KRIYANANDA