Cum putem privi prin ochii iubirii -partea II-

In General

partea – II –

lov1 (9)Mulţi oameni cresc de mici convinşi că nu sunt atrăgători şi invidiază frumuseţea altor persoane. Pentru a-şi justifica invidia, ei ajung să îşi spună: „Eu nu doresc să fiu frumos”. Unii chiar se tem să fie frumoşi. Această teamă se poate naşte din mai multe surse, nu neapărat identice pentru toată lumea, dar de multe ori din teama de propria putere.Femeile frumoase au putere asupra bărbaţilor, dar nu numai asupra lor, ci de multe ori chiar şi asupra femeilor. Alte femei, care nu sunt la fel de frumoase, le pot invidia pentru puterea pe care o au asupra bărbaţilor.

Astfel, dacă te îmbraci într-un anume fel şi eşti conştientă că toţi bărbaţii vor fi înnebuniţi, ce vor spune celelalte femei despre tine? „E o femeie uşoară”. Unele femei se tem de judecata semenelor lor. Şi totul se petrece numai în interiorul minţii, nefiind altceva decât o convingere falsă, care deschide o nouă rană pe corpul lor emoţional. Şi toate aceste răni trebuie acoperite apoi cu minciuni şi cu negaţii.

Invidia este o altă convingere care poate fi eliminată cu uşurinţă prin intermediul conştientizării. Oricine poate învăţa să suporte invidia celor din jur, dacă devine conştient(ă) că orice om este frumos în felul lui. Singura diferenţă între frumuseţea unei persoane şi frumuseţea alteia constă în concepţia pe care o au oamenii despre frumuseţe. Frumuseţea nu este altceva decât o concepţie, o convingere, dar multe femei cred în ea şi îşi bazează întreaga putere pe acea frumuseţe. Timpul trece, ele îmbătrânesc, apar alte femei, mai tinere şi mai frumoase.

Pentru a încerca să-şi păstreze puterea – la baza căreia sunt convinse că stă frumuseţea lor – femeile sunt dispuse să treacă la operaţii de chirurgie plastică. Oamenii sunt răniţi până şi de propria lor vârstă. „Vai, frumuseţea mea se duce. Cum mă va mai iubi bărbatul meu dacă nu mă va mai considera atrăgătoare? Acum precis se va uita după altele, care sunt mai atrăgătoare decât mine!”

Femeile încearcă să se opună vârstei, convinse că dacă cineva este bătrân, el nu mai poate fi şi frumos.Aceasta convingere este complet greşită. Aşa cum orice bebeluş este considerat frumos, orice persoană în vârstă este la fel de frumoasă. Din păcate, emoţiile ne întunecă privirea, iar noi nu mai reuşim să facem distincţia între ceea ce este frumos şi ceea ce nu este.

Noi emitem tot felul de păreri care ne limitează fericirea, împingându-ne către auto-respingere, dar si către respingerea celor din jur. Şi astfel se naşte drama, capcana în care cădem singuri şi din care nu mai reuşim să ieşim. Bătrâneţea este la fel de frumoasă ca şi tinereţea. Omul creşte, se transformă dintr-un copil într-un adolescent, apoi într-un adult. Întregul proces este frumos. La fel este şi bătrâneţea. În viaţa unui om, există anumiţi ani în care el se poate reproduce activ.

În timpul acelor ani este normal să încercăm să fim mai atrăgători din punct de vedere sexual, căci însăşi natura ne împinge către această direcţie. După ce perioada respectivă a trecut, nu mai trebuie să fim atrăgători din punct de vedere sexual, dar asta nu înseamnă că ne-am pierdut frumuseţea. Noi suntem întotdeauna ceea ce credem că suntem. Nu există altă soluţie decât să fim ceea ce suntem. Orice om are dreptul să se simtă frumos şi să se bucure de această senzaţie. Orice om are dreptul să-şi onoreze corpul şi să îl accepte aşa cum este. Noi nu avem nevoie de iubirea nimănui. Iubirea se naşte în interiorul nostru. Ea trăieşte în interiorul nostru şi există întotdeauna acolo, dar noi nu o mai simţim din cauza peretelui de ceaţă care ne învăluie mintea. Noi nu putem percepe cu adevărat frumuseţea din afara noastră decât atunci când simţim frumuseţea care există în interiorul nostru.

Din păcate, noi avem tot felul de păreri despre ceea ce este frumos şi ceea ce este urât. Dacă nu suntem satisfăcuţi de felul în care arătăm, una din posibilităţi constă în a ne schimba sistemul de convingeri, şi în acest fel viaţa noastră se poate schimba. Sună uşor, dar nu este deloc astfel. Cine controlează convingerile, controlează visul. Când visătorul ajunge să îşi controleze perfect visul, acesta poate deveni o capodoperă.

Puteţi începe prin a practica o tehnică de puja pentru corpul dumneavoastră, în fiecare zi. În India, oamenii realizează tehnici de puja, sau ritualuri, pentru diferiţi zei sau pentru diferite zeiţe. Ei se închină în faţa unui idol, aşează ghirlande de flori la gâtul acestuia şi îşi hrănesc idolul cu iubirea lor, căci pentru ei, aceste statui îl reprezintă pe Dumnezeu. La fel, îi puteţi oferi şi dumneavoastră în fiecare zi – în mod devoţional, iubirea dumneavoastră, corpului dumneavoastră. Ori de câte ori faceţi baie sau duş, trataţi-vă corpul cu toată iubirea, cu tot respectul pe care îl merită, cu recunoştinţă. Atunci când mâncaţi, luaţi o înghiţitură, închideţi ochii şi mestecaţi-o încet, bucurându-vă de savoarea ei. Gândiţi-vă că hrana este o ofrandă adusă propriului dumneavoastră corp, templul viu în interiorul căruia trăieşte Dumnezeu.

Practicaţi în fiecare zi aceasta tehnică şi veţi ajunge să simţiţi cum iubirea pe care i-o purtaţi corpului dumneavoastră devine din ce în ce mai puternică, astfel încât nu veţi mai putea să îl respingeţi niciodată. Imaginaţi-vă cum o să vă simţiţi în ziua când vă veţi adora propriul corp. Atunci când vă veţi accepta complet corpul fizic, vă veţi simţi atât de bine şi veţi fi atât de fericit…

Când veţi intra într-o relaţie cu cineva, limita auto-abuzului va fi aproape de zero.
Aceasta este iubirea de sine. Ea nu are nimic de-a face cu importanţa de sine, căci îi veţi trata atunci şi pe ceilalţi cu aceeaşi iubire, cu acelaşi respect şi cu aceeaşi recunoştinţă. Vă puteţi imagina perfecţiunea unei asemenea relaţii?

Asta înseamnă să-l cinsteşti pe Dumnezeu în interiorul tău şi în interiorul celor din jur.

Don Miguel Ruiz

Recommended Posts

Leave a Comment