Cum putem privi prin ochii iubirii -partea I-

In General

partea – I –

iubireDacă ne privim cu atenţie corpul, vom descoperi că el este alcătuit din miliarde de fiinţe vii care depind de noi. Fiecare celulă din corpul nostru este o fiinţă vie care depinde de noi. Noi suntem cei responsabili pentru toate aceste fiinţe. Pentru toate celulele noastre, noi suntem Dumnezeu. Le putem asigura nevoile, le putem iubi, sau dimpotrivă, le putem face foarte mult rău.

Celulele din corpul nostru ne sunt în totalitate loiale; ele lucrează pentru noi, în armonie. Am putea spune chiar că ele se roagă către noi. Noi suntem Dumnezeul lor. Acesta este adevărul curat. Ce putem face însă, pornind de la această cunoaştere?

Relaţia dintre noi şi corpul nostru, dintre noi şi fiecare celulă a noastră, depinde în întregime de noi, şi poate deveni cea mai frumoasă relaţie din lume. Corpul nostru şi toate acele celule vii îşi joacă perfect rolul în jumătatea lor de relaţie, la fel cum o face câinele sau un alt animal. Cealaltă jumătate a relaţiei este mintea noastră.
Corpul are grijă de jumătatea sa, dar mintea abuzează de corp, chinuindu-l în fel şi chip.

Priviţi felul în care vă trataţi pisica sau câinele.
Dacă v-aţi trata corpul în acelaşi fel, aţi putea trăi o relaţie plină de iubire cu el. Corpul abia aşteaptă să primească iubirea minţii dumneavoastră, dar mintea spune: „Nu, nu îmi place această parte a corpului meu. Of, ce formă îngrozitoare are nasul meu, ce urechi clăpăuge am… Corpul meu este prea gras. Picioarele mele sunt prea scurte”. Mintea îşi imaginează tot felul de lucruri urâte despre corp.

Corpul nostru este perfect aşa cum este, dar noi avem tot felul de păreri preconcepute despre ceea ce este bine şi ceea ce este rău, despre ceea ce este frumos şi ceea ce este urât. Toate acestea nu sunt altceva decât simple concepte mentale, dar noi credem în ele, şi de aici apar toate problemele.
Pornind de la o imagine exterioară a perfecţiunii, noi am dori ca şi corpul nostru să arate exact la fel, să se comporte într-un anume fel. Ne respingem astfel corpul, deşi acesta este cel mai bun aliat al nostru, singurul care ne este cu desăvârşire loial. Deşi uneori el nu poate face ceea ce îi cerem, din cauza propriilor limite, noi continuăm să tragem de el până când cedează.
Priviţi ce faceţi cu propriul dumneavoastră corp.

Dacă dumneavoastră vă respingeţi propriul corp, la ce vă puteţi aştepta din partea altor persoane? Dacă vă puteţi accepta propriul corp, veţi putea accepta aproape pe oricine, aproape orice situaţie. Acest aspect devine foarte important atunci când este vorba de arta de a cultiva o relaţie. Relaţia cu sine se reflectă imediat în relaţia cu ceilalţi. Dacă vă respingeţi propriul corp, atunci când vă veţi împărtăşi iubirea cu partenerul dumneavoastră veţi deveni sfios. Vă veţi gândi: „Of, ce corp am! Cum mă poate iubi, când am un asemenea corp?” Pornind de la auto-respingere, ajungeţi rapid la presupunerea că şi celălalt vă respinge, din acelaşi motiv. La fel şi invers: când respingeţi pe altcineva, îl respingeţi de regulă pentru acelaşi motiv pentru care vă respingeţi pe dumneavoastră înşivă.

Pentru a crea o relaţie paradisiacă, este necesar să vă acceptaţi corpul exact aşa cum este. Mai mult decât atât, este necesar să vă iubiţi corpul şi să-i permiteţi să se simtă liber, liber să dăruiască, liber să primească, fără să se simtă sfios, căci „sfiala” nu este altceva decât teamă.

Gândiţi-vă la felul în care vă priviţi câinele.
Indiferent cum arată acesta, îl priviţi cu ochii iubirii şi vi se pare frumos. Unii oameni intră într-un adevărat extaz privind frumuseţea animalului lor, căci nu este o frumuseţe pe care să o poată poseda. De altfel, frumuseţea nu este decât un concept pe care l-am învăţat.
Credeţi că o broască poate fi urâtă? Nu, broasca este frumoasă. Orice animal este minunat, la fel ca tot ceea ce există. Dar noi ne gândim: ,,O, ce urâţenie!” pentru că cineva ne-a învăţat cândva ce anume este urât şi ce este frumos, la fel cum am fost învăţaţi ce este bine şi ce este rău.

Nu are nici o importanţă dacă suntem frumoşi sau urâţi, înalţi sau scunzi, graşi sau slabi. Dacă eşti foarte frumos, mergi pe stradă şi cineva îţi spune: ,,O, eşti frumos!”, îi poţi răspunde: „Mulţumesc, ştiu”, după care îţi poţi continua drumul. Nu are nici o importanţă pentru tine. Foarte important devine acest lucru numai atunci când nu crezi că eşti frumos, dar cineva îţi spune totuşi că eşti. Atunci îi vei răspunde probabil: „Chiar sunt?” Opinia lui poate face o impresie puternică asupra ta, iar atunci îi vei putea cădea pradă cu uşurinţă.Oamenii sunt convinşi că au nevoie să audă asemenea lucruri, căci nu cred că sunt frumoşi.

Dacă ai la dispoziţie toata mâncarea din lume şi cineva îţi cere să-l laşi să-ţi controleze viaţa pentru ceva de mâncare, îi răspunzi: „Nu, mulţumesc”. Dacă vrei să fii frumos şi nu crezi că eşti deja, iar cineva vine şi îţi spune: „Îţi voi spune tot timpul cât de frumos eşti, dacă mă laşi să-ţi controlez viaţa”, vei fi tentat să-i răspunzi: „Da, te rog, spune-mi numai că sunt frumos”.  Mulţi oameni sunt dispuşi să se vândă astfel (mai ales femeile), convinşi fiind că au nevoie de aceasta părere.

În realitate, importante nu sunt părerile altora, ci propriile noastre păreri. Noi suntem frumoşi indiferent ce ne spune mintea. Aceasta este realitatea. Nu trebuie să facem ceva pentru a deveni frumoşi, căci dispunem deja de toata frumuseţea din lume. Nu trebuie în nici un caz să devenim obligaţi cuiva pentru a fi frumoşi.
Cei din jur sunt liberi să vadă orice doresc. Dacă eşti conştient de propria ta frumuseţe şi o accepţi, nu îţi mai pasă de părerea celor din jur, indiferent cum te văd aceştia, frumos sau urât.

Don Miguel Ruiz

Iubire

Recommended Posts

Leave a Comment