Sarcini ale vieţii – partea a doua – ( Sinele si Spiritualitatea )

 Sinele

Sarcina de viaţă a sinelui este relaţia fiecăruia cu sine însuşi. Natura relaţiei cu noi înşine este stabilită în timpul copilăriei.

Mosak şi Maniacci descriu patru dimensiuni ale sarcinii sinelui:

  • Supravieţuirea sinelui: Am suficientă grijă de sinele meu fizic? Am suficientă grijă de sinele meu psihic? Am suficientă grijă de sinele meu social?
  • Imaginea corporală: percepţia mea asupra propriului corp este rezonabilă şi congruentă cu corpul meu real?
  • Opinia: care este opinia mea despre mine?
  • Evaluarea: unii au diferite perspective extreme asupra sinelui. Din perspectiva relaţiilor obiect, întrebarea ar putea fi: „sunt bun sau sunt rău?”

Rezolvarea optimă a sarcinii sinelui este caracterizată printr-o bună grijă faţă de sine, prin percepţii şi aşteptări corecte faţă de propriul corp, o opinie corectă, rezonabilă, pozitivă faţă de sine, şi o concepţie echilibrată despre sine, nici foarte bune, nici extrem de rău.

Spiritualitate

Cea mai importantă sarcină impusă de religie a fost întotdeauna „Iubeşte-ţi aproapele” (Adler, 1958).

Se descriu cinci aspecte legate de sarcina spiritualităţii, cu care indivizii au de-a face atunci când indivizii cresc şi trebuie să facă faţă vieţii:

  • Relaţia cu Dumnezeu: Crede individul în Dumnezeu? Dacă da, în ce fel îl percepe pe Dumnezeu? Dacă nu, în ce crede?
  • Religie: individul îmbrăţişează credinţe religioase sau le evită? Cum face faţă sentimentului de vinovăţie?
  • Relaţia cu universul:  „unii indivizi văd ceilalţi oameni ca fiind pur şi simplu alte animale, alţii îi văd ca pe o culme a creaţiei lui Dumnezeu”. Acest concept este împletit cu credinţele religioase, dar poate fi şi separat. Întrebarea este care este natura relaţiilor oamenilor cu restul lumii şi cu universul?
  • Aspecte metafizice: majoritatea indivizilor au credinţe despre rai, iad, reîncarnare, karma, mântuire , spiritualitate ,ş.a.m.d. felul cum văd indivizii aceste aspecte este funcţie a stilului lor de viaţă, şi un stil individual de viaţă trebuie să se conformeze credinţelor din această arie.

Creşterea copiilor şi familia

Naşterea şi creşterea copiilor şi funcţionarea ca o familie sunt consecinţe ale dragostei şi căsătoriei. Creşterea copiilor constituie totuşi o sarcină în sine. Unii oameni cresc singuri copii, în afara căsătoriei. Părinţii dezvoltă credinţe şi sentimente puternice despre cum ar trebui crescuţi copiii.

Recommended Posts

Leave a Comment